o poezie care se potriveste cu luna noiembrie

Ploaia

Orasul e ghiveciul cu flori de beton armat.

Ploua.

Blocuri ude si miros de var.

Cineva, acolo, sus, a adormit cu stropitoarea inclinata deasupra gradinii din care

Ghiveciul nostru e doar o mica floare.

O singura picatura a infinitei stropitori

Uda zile-ntregi ghiveciul.

Fiecare picatura inchide o pleoapa.

Fiecare strop adoarme-un plop.

In orasul cu flori gri, Totul ud adoarme.

Totul? Si clepsidrele? Sa fie oare

nisipul imbibat cu apa de ploaie?

Atunci timpul se scurge cu viteza melcului ud.

Au timp matematicienii cafegii sa numere infinitul in picaturi

O data, de doua, de trei ori...

De un infinit de ori...

Timpul sta, ud.

Orasul doarme, ud.

Ei numara, uscati.

Ca altfel face scurt calculatorul.

//...se potriveste aparent cu noiembrie, pt k de fapt am scris-o asta vara. acum e prea frig sa mai simti mirosul de var. mirosul rece al crivatului ce se apropie iti ingheata narile. cel mult simti parfumul fularului...//