Scriitoriarda

De ceva timp , ma roade curiozitatea sa aflu ce e un scriitor,cum e un scriitor,modul in care arata altfel dacat imaginea clasica din carti care il transpune intr-o lume a oamenilor din inalta societate,ascunsa in bulendrele negre ale realitatii.
Pe langa toate astea,daca scrii inseamna ca trebuie sa ai o compatibilitate deosebita cu cititorul,diferentiandu-se astfel in viziunea mea, scriitorul de poet.
A fi poet inseamna sa poti exprima ceea ce simti altfel dacat o faci tu in realitate,ferindu-te sa-ti arati adevarata fata prin utilizarea figurilor de stil si a mijloacelor artistice prin care te epatezi fata de obisnuit.Ca sa fii poet,iti trebuie o doza de smecherie ca sa ai la picioare transformarea realului in ceva de vis,la fel ca si imaginea din carti care ascunde micile detalii “neimportante “ce marcheaza ,de fapt, viata ta.
Avand alte conceptii decat cele ale poetului, scriitorul da cartile pe fata in orice imprejurare,stiind sa faca pe degete pe oricine.
Dar a fi scriitor nu inseamna ca te-ai nascut ca sa scrii romane,povesti etc; dupa mine,starea initiala a unui scriitor este aceea de a fi poet:un poet neinstruit, un poet bolnav care nu stie prea multe despre ce inseamna cu adevarat verbul”a scrie” si care incearca si el sa se furiseze printre statuile mai marilor.Este ca un sobolan ce se ascunde de vazul tuturor pentru ca stie ca simuleaza poezia,simuleaza arta si se lasa dus doar de sentimente si de ceea ce vede in jurul sau,totul fiind pentru el ca o joaca de copii.
Pe urma,scrie o luna ,doua,un an,trei si dup-aia,realizeaza ca nu a facut nimic si ca a pierdut timpul de pomana ,fiind la fel ca la inceput :un tip obisnuit care isi bea vremea in cafenele,bordeluri ,parcuri, cu un pix si un carnet in mana,asteptand sa fie si el recunoscut ca fantomele ce il bantuie in vis ,fantomele adevaratilor poeti care sunt demni de lauda.Nu ca el…
Ei bine, si daca vede ca neimportanta sa continua,ajunge acasa,ia tot ce a scris si arunca la cosul de gunoi,jurand ca nu va mai scrie niciodata…Si se ineaca ceva timp in tutun si bautura , uitand de unde a pornit.Un astfel de om se afla pus la incercarea autocontrolului,aflandu-se singur si gol intr-un colt zgariat al creierului sau…De-aici se desprind doua ramuri:una in care nu va mai face nimic si va deveni o haimana si alta in care va deveni scriitor…un scriitor adevarat care iti face placere sa il citesti si care se va inchega celorlalti de teapa sa.
Asa se naste un scriitor…un parinte al literelor si al esteticii ,pentru care totul vine de la sine si poate face si el diferenta dintre poetul boem care aspira numai la recunoastere si artistul care s-a modelat in tot acest timp in a incercat sa se zbata in lumea infernala a haosului.

P.S.nu stiu ce mi-a venit sa scriu asta