Romanta retrospectiva

m-am agatat intr-un metrou de portelan
asa,uda ca dupa o furtuna
cu fulgere si tunete
dintr-o conserva cu chilli...
cu toata apa dupa mine
ce s-a transformat acida in sifon,
m-am asezat pe un scaun pleostit,
cu urechile ciulite spre statia urmatoare;
eu,
intr-un rendez-vous cu barele si conductele
de electricitate,
mi-am balansat ochii
in neoanele fosforescente ce mi-au patruns
in pupilele-mi uscate
de taifunul dintre ele;
invartita intre geamurile vopsite de noapte,
ma simt un umeras gol,
pe care sinele,schimonosindu-si fetele
invinetite,
au asezat rand pe rand,
ax cu ax,
niste carlige grele
pe care abia le mai pot tine.
Tremur...
tremur de frigul ce si-a implantat
radacinile in pielea mea ,
tremur de frica ce si-a varat
cizmele de cauciuc
ce tresalta speriate
pe peronul ramas inghetat
alaturi de evadarea din noroi
a Timpului...